de la o vreme uit cuvintele pe rând
prietenii despre mine spun că m-am lunit
dar eu am meșterit
încă o vară
în lemnul unei scări interioare

fumul acesta oare-i(?) mai albastru decât desișul bărbilor voastre
tot ce scriem înseamnă(?) mai mult

decât palavrele unui bețiv la jumătatea bulevardului pustiu
mânând din urmă bivoli de asfalt

deocamdată e noapte zăduf ca înainte de ploaie și cad
în brațele ce țin la băutură

în orice cârciumă sunt 13 bețivi
unul singur
are un rol de umplutură

în zori începe târgul
toți se vând
cu pocnituri de cozi și de grumaji
bătându-se cu palma peste gură

veni-va anotimpu-n care nu voi ști
că a trecut printre atâtea lucruri fără nume
o iarnă așa blândă c-au răzbit
prin ochi de păsări înghețate ghioceii

de sus de pe terasă voi privi cum îi îngroapă iedera luminii pasul