scotocesc pământul
cu mâinile cu lopețica lui rareș
înfig piroane în el

nu știu unde s-a scurs viața bunicului meu
cât de adânc

radioul vechi darclee nu mai foșnește
pe pick-up s-a lăsat primul strat de praf
și nu mai găsesc niciun disc începuse să-mi
placă johnnie ray
marlene dietrich

cred că acolo
între echilibru și dezechilibru
sub perfuzia ca o umbrelă de soare
nu se ascultă muzică
nici nu se dansează

extraordinarele mele iluzii
uimitoarea mea profunzime
substanța osmozei sunt/nusunt

degeaba vibrează chitara lui jimmy page
corzile nu coboară prin pământ
sunt simple fire tăioase între alb și negru

tu nu schițezi niciun gest
degeaba te mângâi degeaba înfig degete lungi în adânc
acolo nu se ascultă old fucking music
nici nu se dansează și
doar perfuzia se mai avântă în
rotocoale
așa ca o umbrelă sub soare

//fântânarul știa
a simțit ceva când a scos apă
când și-a adăpat
groparul//



http://www.youtube.com/watch?v=f_ptqXqjsZw