Straniu cum timpul
se ascute în spițele unei roți
șlefuind memoria
de marginile unei rogojini
ca atunci
când fugeam cu ghiozdanul în spate
prin aleea cu castani
apăsam pe clanță
în fața mea se întorceau file
mă afundam în fotoliul vechi
personaje animau încăperea
din tavan o mână-mi
peticea sufletul
în urmă un miros strident
de fiere
aspira poveștile din pereți
o sticlă de vodcă așezată paravan
și între noi
nimic
nu mai mișca perdeaua de rugină

mi-aș fi dorit să modelez pereții
din sticlă
să-mi sângereze mâinile peste ochii tăi
să mă vezi
mișcând roțile
din pieptul tău.