pentru că nu-mi e frică
ucid fără să vreau
cu voluptatea reginelor adultere
în sensul acelor de ceasornic
în baia-n care-a murit seneca
când prietenul meu a primit un premiu de excelență
pentru poema chiuvetei
ceasul a stat între timp
și din cerul prăbușit în baia criminală
am cules un miliard de stele roșii și galbene
am tocmit un zeu care să deretice pe țintirim
el a început mai întâi cu ceasul perfect
un atlantic purtat de tata printre cutremure
și un doxa subțire ca un râu de aur
care nu poate măsura trecutul
și nici viitorul atât de multe stele coapte
pe gigantici nori pe tulburătoare șesuri și linii
așternute pe covorul roșu de la intrarea în copilărie
pasc oile de aur ale șeherezadei
din ultima noapte de viață cu prințul
ne vom dezbrăca de trecut
ca de singura haină uzată a lumii
moartea se prăbușește pe caldarâmul străveziu al trupului
poezia schimbă viteza luminii
și o lasă în urmă ca pași spulberați pe nisip
mă agăț de steaua coaptă netatuată pe umărul tău
alunec ireversibil în râul de aur
al eului tău
morganatic.