Faceți rugă la stat pentru bani de copii,
Nu mai știți nici ce înseamnă pe lume să vii,
Calculați matematic nevoi de valori,
Nu mai știți care-i rostul să naști, sau omori.
Stați pe-o bandă rulantă în pornire nebună
Înspre o lume ce-și vrea averi și pe Lună.
Nu contează dorința, nevoia, plăcerea
Ați ajuns doar să credeți că mică-i averea.
Vindeți case, pământuri, trăiți cât mai bine,
Nici nu știți ce dorință are cel care vine.
Faceți credite multe, vreți salarii mai mari,
Nu le știți datoria, nu creați cărturari.
Aveți bani să plătiți, cumpărați aparate
Nu gândiți viitor ce de prunc vă desparte.
Mame sunt doar femei, nu mai dau ca să sugă
Nu ascultă de plânset, nu înțeleg nici de rugă.
Nu îngrijiți de nimic, dați copiii la doici,
Vă afundați în abisul rușinii cum scoici
Fără ochi, fără suflet cu mințile gherle
Doar să aveți cât mai mult, să vă umpleți de perle.

Va veni însă ziua când totul expiră
Și copilul uitat..., nu va plânge de milă.
Și asemeni va fi cu ambiții deșarte
Fără pic de... plecare spre-o crâncenă moarte.
Insensibilii voștrii urmași, fiice, fii,
Ignorând la al lor tur... că-s ai voștrii copii.
21.03.2010