Năprasnic peste frunză cade rouă
Și florile primesc sfințita mană
Pe când făptura cea de lut, umană
Se pregătește de o luptă nouă.

Asceții mai accept-o zi în rană
Iubiții cad cu brațele-amândouă
În patimi. Desgrăbirea muncii plouă
Și babele strâng leac de buruiană.

Eu țes un gând în palidă psaltire,
Pășesc în talpa goală peste prund
Și mă îndemn la liniști și rostire

Pe când suie pe cer un ghem rotund
Incandescent, cu razele-n rotire.
În străveziul umbrei mă afund.