Bărbatul pe care-l iubesc
e un cais
crescut lângă o bătaie prelungă de clopot
când înflorește
își înfășoară grădina pe tâmple
decupând miresme
în care mă ghemuiesc
ca-ntr-un joc neinventat

bărbatul pe care-l iubesc
ține în palme ploile
binecuvântează
diminețile somnoroase de vară
cu umbre de păsări
neînvățate la zbor

bărbatul pe care-l iubesc
e un Om de Zăpadă
îmbrățișează în tăceri de omăt
ninsorile sălbăticite
pe trotuare

bărbatul pe care-l iubesc
este o scorbură
ce-mi adăpostește
cuvintele nerostite
ca pe niște prunci
cuibăriți la sân

bărbatul pe care-l iubesc
dă de mâncare porumbeilor
copiilor câinilor
îi hrănește din tăcerea prelungă
a ochilor săi

bărbatul pe care-l iubesc
e un tren
ce-mi străbate inima
fără vină
ascultându-i ticăitul în fiecare haltă