mai ții minte caravana aceea?
prin trupul meu pustiu înaintează
spulberându-mă
din fiecare copită
îngropându-mi sinele
sub toată încărcătura samsarii
aruncând priviri viclene
căutători de vise breze
aventuri măturate de-un soare sterp
ce scuipă scârbit colți încinși
aruncă pălăria fierbinte
și pinteni aurii
în burdihane nisipoase
vânturate cu mâini sfrijite de arșiță

până și singura oază întâlnită
din care amurgul se adapă sângeriu
aramă topită în căldarea înserării
s-a strâns ca o pată rușinată
într-un colț de vinovăție

chiar dacă sufli cu forța unui naist
nu poți imita șuieratul pustietății
care mă străbate prin toate oasele
până-n fluierul piciorului

nici măcar nu am călcat strâmb

(18 iunie 2010)