mă hrănesc cu întunericul
de sub tălpile tale
atunci de calcă pământul
sunt sătul
doar când mă închizi ermetic
în căușul palmei
ronțăi norii
ce ți se adună pe frunte
și beau amarul
ce-l strângi în inimă
sunt negru
și mă hrănesc cu beznă

sunt râma negricioasă
ce ți se urcă pe gleznă