Au mai plecat din astă lume încă doi
Pe un tărâm mai liniștit și mai tăcut,
Sunt victime ale aceluiași război
Care nicicând nu ne-a aparținut.

S-au dus pentru vecie dintre noi
Plecând în altă lume mult mai rece
Să crească numărul tăcuților eroi
Ce a ajuns acum la cincisprezece.

Câți trebuie să mai plece de aici?
Câți e nevoie să mai moară oare?
Să ne convingă că suntem prea mici
Pentru o pălărie-atât de mare.

E limpede și clar pentru oricine
Chiar și pentru-ai noștri ,,pui de lei’’
Nu are cum să îți mai fie bine
Când calci, chiar și cu tancul, pe un DEI.

Să ne cinstim cum se cuvine morții,
Acum nimic nu mai avem a face,
Nu te poți pune împotriva sorții,
Ei sunt eroii noștri-n timp de pace.

Mă închin zilnic Tatălui Ceresc
Și-I mulțumesc smerit lui Dumnezeu,
Mă trec fiori numai când mă gândesc
Că printre ei puteam să fiu și eu.

DEI=Dispozitiv Explibil Improvizat