ascultă-mă

iubirea nu trece așa
doar spunându-i
ia dă-te mai încolo
ai ocupat spațiul abuziv

nu o poți șterge
cum ai dizolva o pată
cu alcool
nici curăța cu acid

ea stă între lucrurile mele
pe rafturi lângă ceașca de cafea
între faldurile cearșafului
inspirând verdele și roșul ca din câmp
sub duș privindu-mă fără nicio rușine
urcă pe gambă odată cu ciorapul de nylon
pe mână lângă brățara dăruită
îți amintești

dă buzna și în frigider
o simt în stomac de atâtea ori

în stropi răcorind florile

citește cu mine umezindu-și buzele
cântă dansează
se bucură dacă are de ce

scrie mesaje
o dor ochii privindu-te

așteaptă să bâzâie țînțarii din sonerie
să te ia în brațe
dar e doar salvarea
care trece în fugă și mult
prea des pe strada mea

îmi stă la picioare și toarce
până și în somn mă cutreieră
cu toți fiorii

cum se poate îndepărta iubirea?

(27 iunie 2010)