Nimic nu se întâmplă-n vremea-aceasta
Căci zorii prea sfințiți sunt prin tăcere
Și roua ți se varsă în viscere
Uitate-s noaptea, frigul și năpasta.

Căci seara te cuprinde-un ger, măi vere,
Că-n lume încă n-ai găsit nevasta
Sihastru în chilia-ți ești și basta.
Să fi avut o brumă de avere

Să fi văzut cum mi-ar fi dat târcoale
Femei ce numai banul le e țel,
Ar fi venit la mine mai mult goale,

Mieros, cum dă din coadă un cățel.
Dar eu, în miezu-acestei seci răscoale,
Aș fi de piatră, fire de oțel.