în câmpul verde cu picățele roșii
timpul năvălise cu oameni
râsetele se rostogoleau din gură în gură
în lădițe bunăstarea

soarele pe creștet
răul dospea în mine
o mie de cuțite
zvârcolindu-mă

speriați grăbeau norii elice albastre
în ochii mei ficși păsări învârteau roți

înghițisem moartea de nu știu câte ori
flaconul zăcea cu gura căscată

gândul alerga înaintea mea
ca o mireasă în brațele destinului

mă scurgeam clipă magică

un țipăt sfâșietor
pe cearșaful verde cu flori roșii
nemiloasa culegea roadele pârguite de iubire

în camera cu iederă
o baltă sângerie creștea
în pântecele păcatului

conștiința cădea lată

(4 iulie 2010)