Un ultim vers am să îl dau pe-un ban
Sau poate mila și iubirea, în pereche,
M-or îndemna, la masa de la han,
Cu-o șoaptă, strecurată în ureche,

Să-l dau la vreun sărac, sau să îl las
Pe masă lâng-un vin, cules zârziu, pe brumă
Și să-mi plătiți coșciug și parastas
Vânzând cercelul ce îl port, în glumă.

Dar pân-atunci, pirat brăzdând pe cer,
Voi naviga din voltă-n voltă spre niciunde
Brodând himere-n tainic giuvaer,
În versurile mele, mult prea scunde.

De mă iubiți și vreți ceva în dar,
Să vă rămână-n amintire, semn de carte,
Mai scrieți rime lângă un pahar
Și versul să-mi citiți și după moarte.

Dar pân-atunci, din când în când, pe prag,
Să bateți potcoviri de stele și din vise
Să zămisliți, la doruri, un toiag
Pentru cărări ce nu pot fi ucise.