Doar eu mai curg când timpul stă în loc,
Clepsidra stă cu barba-n două palme
Când nodul curgerii, în busuioc,
Se-nvârte-n două emisfere calme.

Vreau să alerg spre capătul de fir
Dar timpul, înlemnit, nu îmfrunzește,
Îi pun belciug în nas și-l trag pe vir
De parcă timpu-ar fi pârdalnic pește.

Dar vremea nu se mișcă, ca-n tablou
Stă totul, atârnat în nemișcare.
Doresc să strig dar fără de ecou
Mi-e glasul, înghețat sub răsuflare.

În aer îmi miroase-a tămâios
Și mierea lumii, toată, mă nângâie,
Simt gheța rece cum îmi doarme-n os
Și-n gură mi se zbat nori de tămâie.

Abea acuma timpul s-a urnit,
Dar oboseala, fără de odihnă,
Mă toarnă-n visul nopții de granit,
Să stau la sfat cu ierburile-n tihnă.