Femeia vremurilor de altădată
Adora noile mode pe care demimondele
le afișau pe bulevarde,
Veșmântul alb de mătase fină,
ce-i proteja sufletul fără pată.
Și, rochia de mătase ce-i cădea-n cascade.

Mai târziu... Mult mai târziu...
Situația a căpătat tente grotești!
Nobile matroane cu aere de mironosițe,
măscuite ca niște vedete
Perpelite în poziții de atac,
cu diferite podoabe drăcești
Cu ochii rapaci, buze roșii
și picioarele goale...
cântau operete.

Femeia vremurilor de altădată
era o splendoare
Și mereu îndemna spirite turbulente,
la păcate!
Similaritatea cu zilele de azi,
nu este întâmplătoare
Iar constanta istorică,
o tristă realitate!