Mi-ai destrămat țesutul gândurilor triagonale
Răsfirate prin zigzagurile stelelor oxidate
Ce s-au stins în beznă deplină
Ca un abis
Departe de vis.
Sulițe de foc străpung universul
Dispare cortina umbrelor negre
Se preschimbă în decor de raze rubinii
Lumină să fie!
Dar nu e lumină
Ci doar niște puncte mici
Ce se străduiesc din răsputeri
Să ne lumineze
Dar nu reușesc.
După cortina umbrelor negre
Tristețea se preschimbă-n durere
Iar conștiința-mi țese alte gânduri
Pe paralele!