m-am lăsat purtat de un vis
și-aș fi vrut să-nțeleg

dar iubirea
un drum ce începe sfârșitul
acolo unde reflectarea încleiată de ape cu greu se desface
mi-a scăpat ca un pește

și singura cale orbește
spre care-am cătat disperând
a fost credința că eu sunt în pântec de pește
și noaptea e El cu genunchiul în prund
pescuind

pe-o cale sau alta
se află-'ntâlnirea
între un mărunt infinit
și cea-fără-moarte
iubirea
ceva neatins abia deslușit
ca o explozie în mii de bucăți
a unei încleștări de granit

un vis
înlăuntru sfârșit