Anotimpul poemelor nescrise
femeie izolată între mine și scris
izvor între sete și moarte-n pustiu.
Clipele furate de ape,
nuferii poartă copiii pe frunze
lângă lacuri au fost văzute viori
la care grierii n-au voie să cânte.
Păsările au luat instrumentele de suflat
au trezit zburătorul din poveste
prin cântecele târzii ale serii,
l-au izgonit în noaptea făgăduită somnului
la fetele dintre ape și păduri.

Mângâindu-le a șoptit fiecăreia în vis
viața și sufletul lui furtunos,
lămurind stele-n mișcare
la retragere în castele de iubire
din inima de nisip a poeților.
Odată cu ceasul cocoșilor de lună
când se vor crăpa zorii
și muzele ies din letargie
își vor scrie poemele
pe palma dreaptă a soarelui
într-un alt anotimp.