m-am hotărît să destăinui ochii tăi mari
nu sclipirile ci mărimea lor eu credeam că se deschid numai în clipele
cînd găsesc un tip așa ca mine și au un arc în spate care îi scot din orbite
cît să fie remarcați/ am remarcat și am remarcat iarăși/
dincolo de ochi nu destăinui nimic/ sînt pudic tu știi asta și scoți ochii
la fiecare încercare de a destăinui/
îți plac focurile/ prăjești cea mai bună pulpă de rață/ și mirosul tău
și mirosul mîncării
atunci ochii plini de fum și dorință dau să iasă cum în clipa aceea.
mi-am lăsat gîndurile să cutreiere pășeau pe trotuar alături de gîndurile tale
se țineau de mînă și se priveau/ gîndul tău avea ochi expresivi/
atunci m-am hotărît. dacă toate gîndurile oamenilor ar invada spațiul acesta
ne-am pierde unul de celălalt și numai ochii numai ochii tăi ar ieși puțin din orbite
cineva îmi va face un semn și-mi va spune uite ochii aceia cum caută un tip așa ca tine
să-i destăinuie.