Cum triști ați fost, cu mine dimpreună,
Când am pășit în lume, nounăscut,
De-acum vă bucurați, s-a rupt o strună,
Prea-ntinsă în vibrații, și pe scut
M-oți duce înspre Þara fără lună.

Am fost rătăcitor, ca o cămilă,
Soldat, civil, șomer sau pensionar,
Șaman, poet, găină sau acvilă,
Solomonar, adesea colăcar,
Plin de noroc dar...fără nicio pilă.

Din spice adunate de-o fecioară,
Când voi păși spre casa fără dor,
Colacul de țărână, copt în pară,
Nu voi să aibă cruce, raze doară
Să poarte cercul magic, și-n decor

Pe-un braț de vinii, un berbec, spre seară,
Să-mpodobiți cu lumânări, pe corn
Și sângele fierbinte-n zi de vară
Să-l sloboziți, ca iarna fumu-n horn,
Spre vest, în palma humei, întro ară.

Și noaptea toată-n cântece și jocuri
Să luminați cu chiot bucuros,
Să-nchipuiți dorințe-n limbi de focuri,
Vărsând din sticle stropi de vin, pe jos,
Căci eu voi rătăci spre alte docuri.