Cine ești tu făptură cu ochi rupți din soare târziu? Cine ești tu, cea care , îmi deschide ușa spre vis și desfătare?
Aș vrea să descriu „frumosul”, dar cuvintele fug nebune și nici unul nu vrea să ia în cârcă toată responsabilitatea unei descrieri. Ar vrea unul, dar spune că e prea des auzit de oameni. Eu las ochii să atingă cu mâna unde mâna nu poate atinge. Privește! Mici paranteze care desenează fericirea....ochi îmbietori de fericire! Cuvintelor adunați-vă și vedeți ce văd și eu, scrieți ce vreau eu să scrieți...Ea a făcut o poză pentru mine...doar pentru mine...și așa mă face nemuritor, mă face Cel Mare, când toți par atât de mici.
Cine ești Tu, făptură cu ochii nopții și fericire deschisă? Îți mulțumesc că mă lași să privesc ochii tăi făcători de minuni și darnici în boli frumoase de suflet.
Mă sufoc de zâmbetul ochilor tăi! Mă vreau topit de moalele buzelor tale fericite...!
Azi, mâine trec și îmi adâncesc privirea din ce în ce mai departe, în răsăritul negru de soare.