Doamne, dă-mi putere-n umbră să tânjesc după lumină
Dă putere întristării pace blândă să rămână
Iar în mine, bucuria, fă, Părinte, iar să crească
Să-nțeleg când mă cuprinde izbăvirea Ta cerească.

Îmi smerește azi genunchii să pot sta în rugăciune
Și îmi curățește gândul de a lumii stricăciune
Iar de sunt prea aspru, Doamne, fă-mă blând precum un miel
Care poartă-n ochi candoarea pruncului Emanuel.

Dă-mi puterea de-a înfrânge, lângă Crucea Ta, ființa
Să pot desluși Cuvântul ce-mi aduce biruința
Când mă simt atât de singur, într-o lume de osândă
Fii,Tu, unduire vie, într-o trestie plăpândă

Și-mi primește pocăința în cămașa ei de jale
O, de-atâtea ori, Stăpâne, m-am îndepărtat de Cale-
Fă dar, ca-n a mea viață, voia Ta să se-mplinească
Să-mi împodobescă vremea, fața Ta, împărătească.