pe care s-o îmbrățișezi în nopțile de august
aș putea scrie un mesaj lung din care să înțelegi
elena am nevoie de tine cum
apa are nevoie de țărm să nu se rostogolească
așa în adânc

dar timpul trece grav și o dragoste tot mai grea
îmi apasă pe piept îmi apasă pe piept elena
ca o lumânare ieșită din mine
cum să merg așa mai departe
fără echilibru fără pământul de care să mă
lovesc e un drum tot mai aspru acesta
o noapte care nu mai curge în nicio zi
și tot nu crezi că iubirea mea nu-i o văcuță
de pluș pe care să-ți dormi tâmplele părul?

dar iubirea mea poate fi un drum elena
spre fericire sau spre pădurea de mesteceni
chiar dacă îl strângi în brațe și
îi mai povestești despre mine
când priviți mirați străina văcuță de pluș