gustul amar nu persistă mult
dar intră în inimă
ca lumea asta deformată în
câteva boabe de struguri
pe o tavă argintie
descopăr ceva dintr-o atracție inepuizabilă
până una-alta e o alternanță
un echilibru care menține apetitul
formelor din pasta nopții
până spre incendiul din zori
și ești încă departe de cuprinderea rotundă
a întregului