în seara aceea am plecat de la birou nervoasă și machiată mai mult ca de obicei am aterizat într-un bar din centru știind că acolo se vor citi poezii dintr-o antologie douămiistă m-am așezat la o masă pe stânga am văzut un bărbat în alb cu pălărie ce semăna leit cu nikita mihalkov o apariție utopică într-un loc familiar mi-am zis memoria îmi joacă feste sigur e un poet cunoscut s-a prezentat firesc mă înșelasem totuși senzația aceea de imponderabilitate creștea cu fiece poezie rostită pe scenă mă apropiam mai mult de tavan am închis ochii la un moment dat pluteam în spațiul edenic dintre două poeme mi-arunc privirea în ochii bărbatului îmbrăcat în alb se-nvîrtește pământul & publicul strigă 21 even black