de la o vreme îmi vine să urlu basta
dați-mi ceva important de făcut
dar timpul mă tîrăște după el
ca o mamă care încearcă să-și scoată copilul
din raionul cu jucării

bizară senzație că tot ce am făcut pînă acum
a fost un joc de-a v-ați ascunselea
am stat sprijinit de un stîlp și mi-am ferit ochii
am numărat cu voce tare am căutat
dar n-am găsit niciodată pe nimeni
trezirea în fiecare dimineață îmi pare
un fel de obligație un fel de a-ți schimba
cartea de identitate expirată

a început să plouă ca-n londra
faxul a rămas fără tuș
mă întreb dacă turcul care vindea kebab în casharlton street
a dat faliment
cum arată ziua docurile din dover
constat că sînt un om care se mulțumește cu foarte puțin
așa le spuneam greviștilor din westminster station
cu cît îți dorești mai puțin cu atît ți se pare
că ai prea multe

mai visez uneori o femeie cîrlionțată
în care să pot locui o vreme ca un funcționar liniștit
care vine întotdeauna la aceeași oră
își plătește chiria-n avans
și-adoarme după ce bea o cană cu cidru
ori să fac din ea un pasaj subteran
pe toți pereții să scriu cu spray
teorii despre evoluția noastră
despre cum doi nu se împarte niciodată la unu
dar unu se împarte întotdeauna în doi



unul cîte unul
oamenii tac
așa cum se sting pe rînd felinarele