s-au închis ochii
mustind a tochitură de timp
țuică din apă de ploaie cernută
cu sita din firul broaștei
în umbra nucilor de oraș

trag de ei seara

hai
recitați-mi căldura macilor din 77

(hai, încet, aici la ureche)

deschideți-vă
ridicați timpul cu genele
câte un an pe fiecare

(hai
respirați cu tâmplele sufletului)

spălați-mi pașii cei lați
da-ți-mi cu bidineaua peste mâini
să mă ridic pe vârfuri
să fur prunele brumării
și caise
la iarnă câteva pere

hai măi nichita
dă-o încolo de vodca bem și mâine

de sub ochiul închis:
„unde ai parcat
du-mă în spatele orașului să numărăm ciori“

hai
deschideți-vă
vă recit eu printre dinți mestecând cojile verii

dă-o încolo de mașină ciori sunt și în Cișmigiu


un abur de voce:

ciorile de oraș sunt bete
da
bete

ciorile de pământ privesc cu cărbunii ăia de ochi a lui Poe

ciorile și timpul draga taichi
trebuie ținute departe de oameni“