unu.

dimineața să desprinzi bobul de rouă din locul lui,
de pe frunză
și în sclipirea de diamant varsă-ți ochii
sigur vei găsi taine și umbre de infinit
în căderea ei pe pămînt roua rănește cerul
cum ți s-ar desprinde inima și ar cădea în noroi
lăsînd în piept amintirile și iubirile și o rană
zorii te duc spre început, către facerea lumii
cu Biblia în palmă scrie-ți numele pe apă
apa căzută din cer infinit

scrie-ți numele pe apă
șoptit


doi.

la amiază se adună norii deschide-ți armura
căci ploaia te unește cu cerul și te spală
de toate păcatele faptului de a fi
deschide-ți armura și lasă apa să intre pînă la inimă
aceasta se va îneca sigur dar îți rămîn
amintirile și iubirile și o șoaptă de infinit

scrie-ți numele pe apă
cu cerul unit


trei.

pe seară vine ea și simți iubirea puroindu-ți,
un abces al inimii strigi infinit mai cald
căldura invadează ploaia din tine
de aproape îi fierbe apa în lumina gîndurilor
creier îmbătat de apă îți strigi iubirea
și ea nu e decît o femeie nu-ți poate ține în palme
toate rîurile de lacrimi și va pleca
dacă nu o vei duce spre infinit

scrie-ți numele pe apă
îndrăgostit