Poate că eu nu exist
decât în închipuirea Sfinxului
ca o alcătuire anizotropă
construită anarhic
din cel ce sunt și cel care nu sunt.
Liniile din palmă
închipuie poate harta unui ținut
prin care mă voi rătăci odată și o dată,
atunci când se va manifesta fenomenul sintezei
și umbra păsării
sfâșiată prin țărână de pietre,
geamănă cu umbra gândului
sfâșiată prin ceruri de aștri
se vor regăsi în sfârșit
în contratimpul unui ev revolut.
Binecuvântez înnoirea
din templul uitării
cu o mână tot mai nesigură
și cu ochii arși de nu știu ce jale.