Împreună am fost pe corăbii, am găsit calea
spre tărâmul cu smirnă și mătăsuri,
împreună am ademenit diminețile-n case,
noaptea, cu rândul ne-am fost opaiț …

Acum, ei m-au uitat,
cu vorbele vrăjmașului mă clevetesc,
își închid casele,pun lumina sub obroc
și ospețiile mele sunt în pustie.

Au turme și ogoare, corturi și țarcuri,
au șoimi de vânătoare
și surâsul vânăt-amărui...
au femei liniștite ca tutunul
în sipet de argint.

În dragostea de ei mi-a fost truda,
cu sângele i-am apărat de stihii,
dar ei îl găzduiesc, uneori, pe Iuda…

De împiedicarea lor pe Cale
o vină am și eu -
când Domnul a fost în singurătate
eu I-am fost așa departe…