În casa cea străveche, părintească
Sub apa care cade-n dulce lene
Tavanul plouă zdravăn în lighene
Și ochii-au obosit să mai citească.

Tot lecturez o carte despre Ene
Dar somnul nu mai vrea să mă găsească
Și gândul a pornit să-l risipească,
Insomniace rătăcesc gheene.

Eu zic că-s stirpe de vampir în glumă
Căci noaptea prea adesea o veghez.
Străjer, pleoapele îmi sunt de gumă

Dormitul lin morganic îl visez
Dar pacea-mbătătoare nu se-nsumă
Nici în cerescul suflet nici în crez.