când m-au chemat
în prima seară la interogatoriu
mi se muiaseră oasele
curgeau pe sub carne

timpul se făcuse elastic
îmi întindea frica la maxim
mă arunca dintr-o praștie
ca pe o piatră
în valurile spaimei
îmi spuneam
în locul acesta nu pot să înot

m-au chemat din nou
în fiecare seară
până ce umbra îmi mirosea a putregai
inima mirosea a temniță grea
i se surpau zidurile noaptea

auzeam toți viermii
murmurau pe sub pietrele umede
se chemau la ospăț
însoțeam în fiecare dimineață
un mort la groapă

aseară iar m-au chemat
era aniversarea zilei venirii pe lume
vor fi și mai sălbatici îmi spuneam
dacă mă vor întreba ce-o să răspund
prin pereți mă îngâna ploaia
mă dureau genunchii
ca și copacii se vor frânge într-o zi
oare ce mă vor pune să
povestesc din nou

voi închide ochii
să simt cum va răsări iarba
cum tu draga mea mă aștepți
la poarta casei noastre
sărutată de mesteceni