Ziua umblă despletită,
Furioasă, ne`ngrijită,
Strigă, fulgeră și tună
Toată-i numai o furtună
Fiindcă prinse pe vâlcea
Soarele c-o albăstrea
Din raze-i punea cunună
Nașă-având o mătrăgună.
Râdea, vesela, zglobie
Mireasa din câmpie
Cu rochie de mătasă
Strop de-azur și vaporoasă.
Pantofiori avea vai nouă
Două boabe mici de rouă.
Zveltă, tânără, frumoasă
Mlădie și grațioasă
În zi de vară fierbinte
Cu grijală la veșminte.
Ziua se iți în prag
Agitând în mâini toiag
O privește mândra floare
Și râde nepăsătoare:
-Zi frumoasă da nebună
Stai ca soarele s-apună
Să văd unde ți-o fi masul
Nu vezi că îți sună ceasul?
De ce-mi cauți tu pricină
Că eu prinsă-n rădăcină
Nu am nici un fel de temeri
Printre sori, printre luceferi.
Cu mine te pui surato?
Ia mai bine fă tu pași
Fiindcă noaptea, mintenași,
Viața scurtă, ți-a furat-o!
Din senin un pui de vânt
Se porni fără cuvânt
Aruncând, deh, ceasul rău!
Floare-n lut și ziua-n hău.