iedera veșniciei mi se încolăcește pe după
meterezele sufletului
poarta pare că s-ar deschide
și în pragul ei stă Moartea
cu ochii sticloși de beții lecturale
inima capătă un nou sens
inelul îmi vine ca turnat pe deget
și logodna pare a se face.

nu reușesc să mă debranșez de la Lumea de Dincolo
sunt tânăr și o tânără
ar trebui să-mi poarte în pântece un copil
poate așa aș păcăli Moartea
printr-un soi de psihologie inversă
nopțile au plânset de prunc
mă ridic din haine
și intru gol în raiul unui cântec

mâine va ninge
iar eu voi pleca