o umbră pe trupul luminii
sub clarul de lună împovărat de atâtea ziceri
o umbră pătând argintul atmosferic
trece e doar un om ce umblă desculț
să simtă prin porii tălpii
catifeaua noroiului,
rezultantul dintre unirea pământului pur
cu ploaia cu apa căzută din moalele cerului
acolo unde aerul o purifică
de toate păcatele Omului

stau și privesc o umbră
ce s-a rupt din trecerea omului desculț
stă zidită pe zid
pe zidul din urmă
o urmă lăsată pe începerea dimineții
o umbră spălată de întuneric
ci doar un firișor de beznă
i se mai scurge prin sânge
un fel de electricitate
ce-o absoarbe pământul
sub raza dintâi, nemiloasă a soarelui