viața e o cîmpie albă la început
apoi umedă
se înverzește
iar cînd s-a copt și simți că merită trăită
se usucă
trec niște armăsari liberi însoțiți de iepe
mai întîi afînă solul apoi zdrobesc semințe
în final îi mănîncă păsările și viermii
oasele albe se afundă încet în pămînt
vîntul mai amintește uneori tropăiturile
scaieți și ierburi uscate se rotesc a trecere
stîncile urlă și îmbrăcat în mantie mătură pămîntul
dumnezeu