toamna trece prin mine
cu pași îndoielnici târșâie
frunzele în botul pantofilor
se împiedică în fiecare dală
ca bătrânețea în fiecare zi
coasa pe spinare pare un cap de lup
mușcând aerul cu miros de sânge
timpul un luptător care m-a răzbit

curbele vieții s-au frânt
ca niște vreascuri
amintirile ard potolit
nici măcar ploaia asta ursuză
nu le poate înăbuși

îmi privesc mâinile
pe aici au trecut săpătorii
pribegind printre bătături
șanțurile macină oase
trosnesc taine multe
pot glăsui
maculatorul de pe masă
pătimitorul ros de gânduri
și-un toc primul meu toc
pană de vultur
zburător printre iluzii
picurând melancolii
pe streașină pe geam
pe sufletul înverzit
cândva

(18 oct.2010)