e 05:35
tu mă suni îmi spui că treci pe la
mine fac un duș și un ceai de ananas
cu lămâie mă îmbrac și aștept
beau cafeaua de ieri e rece și
imaginația nu mai saltă pe aburi
până la cer
între tavan și gresie nici singurătatea
nu mai mișcă insomnia e o unghie cu care
crestez întunericul până la miez și tu
nu mai vii nu-mi mai spui o să fim împreună
peste trei patru luni știi că sunt sinceră, alex
mă plimb de la bucătarie la baie de la baie
la dormitor aprind încă o țigară fumul se
risipește năuc printre fotografii și stropi de
lumină scrumul cade pe covor și
sunt niște animăluțe uimitor de violente între noi, elena
ele închid pleoapele cerului rup toate treptele
lasă distanța să ne înghită la maximum

eu am ales singurătatea asta dulce ca zahărul
tu te-ai făcut cerc în brațe lui