o mașină cu tracțiune pe față
când merg pământul se crestează dinapoi
parcă o aud pe mama
pe unde treci să lași urme
ca și când prezicea

mâinile mele au parcurs kilometri
miros a picioare de oameni normali
a iarbă asfalt gunoaie
semne de înjurături și scârbă

tălpi bătucite palmele
pășesc cu asprime
atingerea lor iscă răni

ceilalți mă văd
ca pe un fel de centaur
devenit legendă urbană

mă doare până-n buricele degetelor
când urlă un câine
de picioare
frânte

(29 oct. 2010)