Stai să vez' șe întâmplare, măi acu', pân primăvară,
S-o fost dus uichițu' Nielu să să-nmoaie la Izvoară.
Șî la băni, la Herculane, șe să vă măi povestăsc?
Nimerisă baș cu locu' lâng-un un popă d-al nemțăsc.

Dom' părince,-ncins la soare, buchisa dân cărțulie,
Nielu - cu țâgarea-n gură șî uiaga dă răchie.
Bașca, pă v-o asistentă, măi scăpa șî câce-o mână,
Dă-l cârpea bieta muiere cu șe-avea pî la-ndămână.

- Dom' părince!-nșepe uica, dumetale șcii măi bine,
O' artrita, boala asta, cum să ia, dă unge vine?
Să uită la Nielu neamțu', dî la cap pân la pișioare,
Prișepu el care-i șpilu' șî țî-l luă atunșea tare:

- Abăr cum, main zon, te unte? Te la trinchen... bautură,
Nopți piertute cu fetițen și dohan pagat pe gură!
Totul asta se adunăm și nici cât tu zice: pește!
Vine-artritănu' la omu' și atunci îl polnăvește!

P-ormă-i zâsă măi dăparce că-l văzu îngândurat:
- Zagt, main zon, du ai artrităn, că pe mine-ai întrebat?
- Da dă unge, dom părince!... Numa' am șî io mirare,
C-am șicit pă la țăitunguri cum că... papa vostru are!