coji de portocale și resturi de plastilină. furia viselor în care pot să zbor, deasupra luna aia mare, rotundă, care se ia pe mâinile mele pentru că nimeni nu știe cum e să le ai și tot ce n-ai făcut tu. să iubesc cum n-ai iubit, să mor cum n-ai să reușești niciodată și din tot ce mai rămâne să se facă unde pot să mă cațăr pe dragoste, pentru că tot aia e, cu toți oamenii tăi și cum se termină, la fel cucurigule. cât? 14lei!? niciodată nu am avut mai mult de atât. niciodată!