rostește poete încă o rugă
din cuvintele tale ieșeau razele
azi în spital se conjugă
viața cu moartea-talazurile

nu pleca mai stai o clipă. aminte
adu-ne răutățile bucuriile
suspendată să fie fierbinte
și eternă. să ardă făcliile.

lăsați voi suflete plecate spre cer
bucuria întîlnirii cu fratele
oamenii trăiesc rostesc apoi pier
cu poeme își spală păcatele.

încă o clipă o lună un veac
încă o carte mai lăsați-l să scrie
e poporul destul de sărac
să-i mai cereți o nouă simbrie.

eu mă tem să mai dorm eu mă tem să închid
cartea din mîini cu coperțile negre
vestea cum clipa oprită perfid
va începe să curgă îmi deschide tenebre

ca un ultim poem
ne rugăm într-un glas
doamne lasă-l un ceas
fir-ar naibii de ceas!