din ghemul de praf tu cărări fără număr
ascunde-n andrele și umple veșmânt
de nopți adunate-n genunchii de stele
topite în bățul albit de-așteptări
fă roua-ncălțări fără moarte și-n pietre
lovește și-ascultă cum porți se deschid
spre capătul zilei ce-aduce cocorii
o zi neștiută de nimeni nicicând.
tu zorii aceia să-i tai în secunde
cuțitul înfige în urma de pași
și uită descântul zdrobit de întoarceri
în semnul de brumă șoptit de ninsori.
din spuză de stele din pleape și iarnă
fă-ți clipa fierbinte și-agaț-o de crengi
în turta neruptă un cântec de greier
să lași jurământ pentru țelul de fum.