când luna toarce fuioare de nori
iau copacii la braț și pășesc ușor printre frunze
prizonierele pământului
rătăcite pe străduțe timide

când ceața plutește ca fumul de narghilea
peste alei de castani și tei plictisiți
liniștea se cuibărește în riduri de asfalt
și-ascultă muzica toamnei

precum singuraticul indian ce-și simte sfârșitul
un câine își urlă plecarea

noiembrie
ultimul incaș
fumează pipa sfârșitului de toamnă
se retrage în incantații de frunze
în inima lui Pachama
până la renașterea lui Inti

*********

* Pachama/mama Pământului
* Inti/ soarele