Tot arde-n noaptea rece facla lunii
Fereastra o încui cu trei zăvoare
Să nu pătrundă zâne de izvoare
Spre-a nu vedea tristețea goliciunii.

Mi-aduc aminte mersul lin prin boare
Pe când în sobă nu mocneau cărbunii
Cu știme ale nopții, ca nebunii
Dansam cu firea, mai să mă doboare.

Dar astăzi vreau să uit de vremea-aceea
Treime să ferece hâdul geam
Căci între timp am cunoscut ideea

Că bahic Spectru în ființă am.
Spre-a mă salva nu poate nici femeia
Din rătăcirea de care fugeam.