Întunericul coboară din munți
și ziua se pierde spre mare,
un soare muribund dispare
încet în valuri albe, visătoare.

Violet este cerul pe seară
și stelele-ncep să răsară,
făclii ale eternității umane,
se sting și s-aprind milenare.

Și vântul începe să sufle
pe țărmuri, cu gânduri apuse,
vestind iarna ce va să vie,
natura și mai pustie.