în acest oraș mic
plin de mașini și escroci
unde atâtea nimicuri
se întâmplă la tot pasul
câțiva oameni pleacă zilnic
pe insula lor pustie
ca niște siluete de păsări
deasupra deșertului
oricând i-aș recunoaște
după cum trec pe-aici
fără să calce umbra lucrurilor
și când seara se-ntorc
să împartă întunericul cu ceilalți
străzile și casele
sunt petele de culoare
de pe uniforma unui soldat
care nu a găsit niciun ascunziș
de ploaie niciun ascunziș
de moarte.