ninsoarea dezinfectează fluviul
ce despică orașul în două
o rană prinsă în copcă de metal
podul

aștepți să se dispară cicatricea
de gheață dintre tine
și realitatea de pe celălalt mal
eșarfa de la gât se contorsionează
cum Euridice dansând
în viscol

un șir de autobuze roșii trec
peste pod dincolo
și deși te bucură gândul că ar fi
într-unul din ele
ce mult ai vrea să îi vezi fața
întoarsă spre tine