ca un cactus înfășurat în bandă de scotch
îmi doresc să fiu altundeva
m-am săturat să-mi vorbească doar genii și loci
trebuie să ies prin fereastră cumva

pe podul de deasupra râului bega
aÈ™ merge ca-ntr-un refren preungit
să mă poarte de mână ghecev sau strega
într-un poem cu sfârșit fericit

m-aș plimba zilnic prin piața unirii
să dau porumbeilor firimituri
strada rătăcirilor și regăsirii
din amintiri vor rămâne poate frânturi

sunt blocată între prieteni de-o vară
în cafenele ticsite cu fum de țigară.